Doar atit cred ca s-ar putea spune despre nunta de la Londra, de la sfirsitul acestei saptamini. Atit si nimic mai mult, pentru ca de fapt este treaba lor, a celor doi protagonisti, a familiilor, rudelor si prietenilor.
De ce nu se intimpla insa asa? Cred ca se pot primi foarte multe raspunsur; depinde doar pe cine intrebi. De la cei care dorm acolo in cort pe trotuar, pina la psihologi, lista este foarte lunga cu cei care mi-ar explica de ce nu poate fi: Si ce daca ?!
Ieri am citit ultimul articol al lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat "Iubire si idolatrie", din care atasez doua pasaje:
"Idolatria stabileşte între idolatru şi idol un cu totul alt raport. Nu unul de continuitate, ci unul de ruptură. Idolul e o expresie a distanţei. E necontenit deasupra şi departe. Idolatrul îl priveşte cu o extatică teroare şi adoptă spontan un ritual al obedienţei. În vreme ce partenerii unui act de iubire coexistă în acelaşi teritoriu, sau îşi construiesc un teritoriu al lor, idolul şi idolatrul nu trăiesc în aceeaşi lume. Cel dintîi e un conglomerat de putere, cel de-al doilea – un conglomerat de dependenţă. Idolatrul nu speră şi nu îndrăzneşte să urce la nivelul idolului său. La fel, idolul nu-şi pune problema să coboare la nivelul celui care îi oficiază cultul. Idolul nu se întrupează. Nu stă la masă cu vameşii şi cu păcătoşii, nu se lasă ucis de netrebnicii lumii. E suveran, rece, invulnerabil."
"Idolatria, cum ştim, înseamnă şi a lua un lucru drept altceva decît este. Faţă de idolatrie, iubirea e un miracol de realism: ea celebrează fiinţe vii, nu fantasme. Diferenţa dintre omul îndrăgostit şi omul idolatru? E totuna cu diferenţa dintre dialog şi poruncă. Dintre entuziasm şi frică."
De ce trebuie sa avem aceste fantasme despre oameni, cind inca exista foamete cronica in unele zone de pe glob, cind exista sinistrati in urma calamitatilor naturale si lista ar putea fi foarte lunga cu nedreptatile care exista la tot pasul.
Si gindind astfel, ajung sa ma intreb:
De ce trebuie sa existe astfel de manifestari, care lasa mult in urma evenimentul in sine?
De ce aceste eforturi umane si financiare nu pot fi utilizate in scopuri cu adevarat utile, din care sa avem o lume mai buna si cu mai putine nedrepati?
De ce trebuie sa ne uitam si inchinam la oameni care nu au alt atribut si realizare in aceasta viata, decit ca s-au nascut, cind exista caractere si personalitati construite cu munca, inteligenta si un lung sir de fapte?
Daca toate aceste intrebari sunt retorice, cum sa nu fii realist si sa-i spui fiecarui entuziasmat creat de acest eveniment: Si ce daca?!
